De ce un termen precum „mastodonţi” pentru centrele de date, acele construcţii, de obicei din beton şi sticlă, ce adăposteau în mod tradiţional instrumentele şi oamenii necesari pentru prelucrarea de date? Pur şi simplu deoarece schimbările aduse şi, mai nou, impuse de tehnologie, fac ca utilizarea acestui termen să fie cea mai potrivită în acest caz.

În epoca „industrială” a IT-ului, centrul de date reprezenta forma supremă de concentrare de inteligenţă şi echipamente pe metrul pătrat. Totodată, din cauza cerinţelor stricte legate de securitate, protecţie la dezastre şi redundanţă în folosire, el reprezenta şi una din cele mai avansate forme de aplicare în practică a ştiinţei construcţiilor durabile, chiar dacă, în multe cazuri, astfel de construcţii, să recunoaştem, nu aveau nimic de-a face cu nişte bijuterii arhitectonice.

În acelaşi timp, astfel de construcţii reprezentau şi încă reprezintă investiţii financiare uriaşe în beton, cablare, materiale de construcţie speciale pentru protecţii etc. Asta ca să nu mai vorbim de costurile legate de terenul pe care este amplasată construcţia. Iar, de câţiva ani încoace, de costurile în creştere accelerată ale alimentării cu energie, o bună parte din această energie fiind consumată nu pe funcţionarea activă a centrului (echipamente şi procese de calcul), ci pe elementele pasive ale acestuia (în special pe asigurarea răcirii necesare funcţionării optime a echipamentelor).

Criza economică (generată, să nu uităm, de raţiuni financiare) şi, în egală măsură, criza energetică tot mai accentuată, au determinat deja schimbarea opticii legate de centrele de date. În mod evident, nevoia de astfel de centre nu numai că nu scade, ci este în continuă creştere, datorită creşterii exponenţiale a volumelor de date care trebuie prelucrate pentru asigurarea continuităţii oricărei afaceri. Ce s-a schimbat radical este percepţia faţă de posibilităţile legate de modalitatea de a beneficia de pe urma unui astfel de centru de date.

Ani de zile au fost depuse eforturi considerabile doar pentru eficientizarea acestor centre de date. Ultima expresie a acestor eforturi este legată de completa automatizare a centrelor de date existente (aşa numitele centre de date definite prin software), un subiect în sine pentru viitorul apropiat. Dincolo de asta, însă, extrem de interesante sunt cel puţin două tendinţe , prezente de ceva vreme şi în România. Una este cea legată de modularitate şi mobilitate, cealaltă este cea legată de compactare şi construcţie unitară.

Modularitate şi mobilitate 

Ideea centrului de date modular şi mobil a apărut, probabil, după ce s-a constatat eficienţa construcţiilor din alte materiale decât cele folosite în mod tradiţional, la care s-a combinat conceptul de centru mobil de comandă provenind din zona militară. Indiferent de origini, centrul de date modular şi mobil reprezintă o realitate concretă a zilelor noastre.

Promovat în România de firme precum APC by Schneider, centrul de date modular reprezintă, în esenţă, o modalitate de a beneficia de o astfel de construcţie folosind ca şi „cărămizi” ale construcţiei containerele, în principal cu structură metalică. Este în mod evident vorba de containere speciale, proiectate din start pentru a asigura parametri echivalenţi de rezistenţă, protecţie şi redundanţă faţă de construcţiile tradiţionale din beton.

Imensele avantaje ale unor astfel de construcţii sunt cele legate de costurile de exploatare şi de mobilitate. Un exemplu de reducere a costurilor de exploatare este cel oferit, de pildă, de faptul că folosirea de containere în funcţie de nevoile centrului, nevoi care pot varia semnificativ în timp, asigură o foarte necesară scalabilitate a soluţiei. Oricine îşi poate imagina, de pildă, ce ar însemna creşterea explozivă a nevoii anuale de stocare a datelor de prelucrat în cazul unor construcţii clasice. Iar astfel de creşteri explozive nu numai că reprezintă un fapt cotidian, dar sunt estimate a se amplifica în viitorul imediat de către firmele de cercetare de piaţă!

Compactare şi construcţie unitară

A doua tendinţă foarte interesantă, având la origini, posibil, fenomenele petrecute în industria echipamentelor de divertisment, este cea a compactării centrelor de date. Mă refer aici la echipamente precum cel denumit VRTX de la Dell, lansate nu de multă vreme şi pe piaţa românească, şi care propun utilizatorilor o soluţie extrem de compactă pentru acoperirea unor nevoi intense de calcul.

Ideea din spatele unor astfel de echipamente este cât se poate de simplă. În mod analog trecerii de la stive de dispozitive audio specializate, conectate printr-un adevărat labirint de cabluri, centrele de date compacte înseamnă „înghesuirea” într-un singur dispozitiv a tot ceea ce înseamnă servere, unităţi de stocare, elemente de reţelistică şi software-ul asociat gestiunii unei asemenea infrastructuri.

Un astfel de dispozitiv poate încăpea, actualmente, lejer sub un birou de dimensiuni ceva mai mari, fapt care îl face ideal pentru nevoile legate de centre de date ale unor firme de dimensiuni mici şi chiar medii. În mod evident, însă, protecţia unor astfel de centre de date miniaturale la dezastre naturale cum ar fi incendiile, inundaţiile sau cutremurele nu are cum să fie mai mare decât protecţia maximă pentru încăperea sau clădirea unde sunt adăpostite astfel de echipamente. Cu toate astea, avantajele legate de dimensiuni şi costurile iniţiale cu achiziţia fac din astfel de echipamente o variantă redutabilă la alternativele clasice de centre de date.

Opţiuni

Am lăsat la urmă, intenţionat, opţiunea apelării la servicii în loc de achiziţionarea unor centre de date, indiferent sub ce formă. Serviciile IT moderne, ce includ la ora actuală orice ar putea avea nevoie o firmă în termeni de IT, vin extrem de puternic din urmă şi au, pe alocuri, tendinţa de a deveni modalitate principală de folosire a instrumentelor IT.

Şi asta deoarece, chiar dacă sunt furnizate de terţi, iar proprietatea instrumentelor respective nu se regăseşte în patrimoniul beneficiarului, serviciile IT au avantaje certe, asupra cărora nu este locul aici să insistăm. Astfel de avantaje au fost descrise pe larg, în nenumărate ocazii şi medii, de extrem de mulţi experţi şi analişti.

Cu toate astea, trecerea la un univers IT bazat exclusiv pe servicii pare a-şi fi pierdut din momentum-ul iniţial de acum câţiva ani. Mai mult decât atât, diverse studii efectuate la nivel internaţional arată că utilizatorii finali de IT par să privească din ce în ce mai mult cu ochi buni o soluţie managerială hibridă. Mai exact, o soluţie în cadrul căreia anumite componente ale universului IT să fie păstrate in-house, în vreme ce alte componente să fie externalizate către furnizori specializaţi de servicii.

Ce va însemna asta pentru evoluţia centrelor de date este greu de spus în acest moment. Mai ales că diversificarea conceptelor de astfel de centre existente pe piaţă face ca gama de opţiuni să crească semnificativ, astfel contribuind la intensificarea nebulozităţii. Până la urmă însă este un rezultat firesc al „democratizării” care afectează şi domeniul până de curând exclusivist al centrelor de date. Singura certitudine o constituie promisiunea unui viitor interesant. r

Cu toate astea, trecerea la un univers IT bazat exclusiv pe servicii pare a-şi fi pierdut din momentum-ul iniţial de acum câţiva ani. Mai mult decât atât, diverse studii efectuate la nivel internaţional arată că utilizatorii finali de IT par să privească din ce în ce mai mult cu ochi buni o soluţie managerială hibridă. Mai exact, o soluţie în cadrul căreia anumite componente ale universului IT să fie păstrate in-house, în vreme ce alte componente să fie externalizate către furnizori specializaţi de servicii.

Bogdan MARCHIDANU