În mediul profesional, solicitarea feedback-ului este adesea semnul unei culturi organizaționale orientate spre învățare. Angajații și echipele vor să știe cum sunt percepuți, ce fac bine și unde au de îmbunătățit.
Totuși, între a cere și a accepta feedback există o diferență semnificativă. De multe ori, deschiderea declarată nu este dublată de disponibilitatea de a primi răspunsuri sincere.
Se cere feedback, dar uneori, atunci când acesta nu confirmă imaginea de sine, apare respingerea. În loc să fie văzut ca un instrument de creștere, este privit ca o sursă de disconfort.
Această situație ridică întrebarea: căutăm validare sau dezvoltare? Pentru că feedback-ul nu este doar o confirmare, ci și o oglindă a zonelor sensibile.
Desigur, valoarea acestuia depinde de cine îl oferă, de competența și integritatea acelei persoane și de natura relației profesionale. Reacția la feedback spune, însă, mai multe despre maturitatea celui care îl primește decât despre conținutul mesajului.
